Folosește-ți drepturile lingvistice!

Dacă vrem să definim ce este o limbă, vom ajunge la concluzia că există mai multe repere de la care să pornim, însă în prezenta descriere (aparținând CEMO) vom prefera definiția cotidiană și cea socio-lingvistică (lingvistica grupului - pare mai expresivă). Ce este, deci, sociolingvistica? Aceasta reprezintă contactul cu mediul meu, comunicarea cu cei din jurul meu. Acasă, între pereții locuinței unui individ, între prieteni, graiul unguresc nu este o problemă, dar odată ieșind din sfera intimă în cea publică, în relație cu autoritățile, cu fiscul și altele, starea aceasta se schimbă radical.
Să presupunem că un individ aparținând minorităților naționale cunoaște bine limba oficială, fără a avea probleme de comunicare, însă unde și în ce condiții își poate exercita dreptul de a folosi în spațiul public limba maternă? Acasă sau la oficiul de finanțe? Eventual în ambele locuri? Întrebarea este pe cât de ușoară, pe atât de dificilă, deoarece o limbă rostită în persoana întîi, numărul singular, fără expresie audibilă, (puțin exagerat, dar) nu prea mai e limbă, sau e doar asemenea intuiției. Dacă nu ai interlocutor(i) cu care să exersezi acea limbă, dacă în timpul activităților cotidiene vom schimba un registru lingvistic cu altul, abandonând primul, treptat, acesta va dispărea din viața noastră și a urmașilor noștri.

CEMO afirmă că limba este pilonul unei culturi anume, iar dacă acesta cedează, slăbește și nu mai face față presiunii altei, altori limbi, ea dispare pur și simplu, la fel cum zilnic dispar triburi, fără să ne afecteze în mod simțitor nivelul de trai, dar cel puțin trebuie să știm de astfel de evenimente. În momentul în care nu (mai) vorbim limba maternă în mod intenționat, cedând acestor tentații, deoarece ne convine dintr-un anume punct de vedere sau altul, din dorința de a avea un anume sentiment de confort social - discutabil, dealtfel - trebuie să știm doar un singur lucru: ne subminăm propria noastră cultură.

"Renunțarea la limba maternă, chiar și temporar, este o problemă a identității naționale, însă putem afirma că limba este piatra de temelie a culturii, fără de care aceasta din urmă nu există, nu poate dăinui. Or, faptul că limba maternă este folosită în mod restrâns față de limba oficială, că limba maternă se refugiază din ce în ce mai mult în mediul familial, nu se întâmplă accidental. Putem presupune că este făcătura diavolului, acceptând situația ca atare, dar putem să ne gândim și altfel: ce anume contramăsuri putem lua." (Szigeti Enikő)

Folosirea limbii materne nu este un act de naționalism provocator, de maghiarism, nici de fală, este pur și simplu mai la îndemână și mai ușoară. Se știe că de la începuturile istoriei restricționarea limbii sau a utilizării acesteia a fost - și este până în zilele noastre - o armă politică veritabilă. Acest fapt însă nu trebuie să ne descurajeze în dorința de a utiliza limba maternă în mod liber. Într-o comunitate unde conviețuiesc mai multe culturi și limbi nu poate exista o limbă superioară și altele inferioare. Drepturile lingvistice  asigură acele posibilități prin care putem învăța să conviețuim în mod pașnic, devenind astfel mai toleranți și respectuoși față de ceilalți. Este foarte important să însușim utilizarea drepturilor lingvistice, să vedem prezența - sau absența - limbii noastre în locurile publice, pe stradă, în școala unde învață copiii noștrii, la grădiniță, sau chiar pe holul oficiului finanțelor publice. Limba nu ne-o putem exila în mediul familial sau bisericesc, ea trebuie să poată fi folosită acolo unde vorbitorii ei trăiesc, lucrează, respiră. Acest principiu trebuie exercitat, deoarece limba sunten noi cei care o vorbim.

Ce pot face eu?
Să folosesc limba maternă: in mod liber și permanent, în fiecare ipostază a vieții. Ea îmi aparține, este parte integrantă a culturii mele, am dreptul să o folosesc acolo unde trăiesc.
Care sunt acele acte normative care reglementează, prevăd drepturile lingvistice?

1. Constituția României
2. Legea nr. 215/2001 a Administrațiilor publice locale
3. Legea Învățământului (în schimbare continuă)
4. Legea 304/2004 privind statutui judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare
5. Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare

Carta europeană a limbilor este un document internațional semnat și ratificat de România, intrând în vigoare din 2008. Prin acest act România s-a angajat să asigure și să înlesnească folosirea și utilizarea limbilor regionale sau minoritare, inclusiv a limbii maghiare, în diverse domenii ale vieții publice.

În administrația Cartei publică

Legislația României permite, astfel că am dreptul de a mă adresa organelor administrației publice locale în limba maternă, atât în scris, cât și oral.

Conform art. (10) a

Autoritatile administrative si serviciile publice

In circumscriptiile administrative ale statului locuite de un numar de vorbitori de limbi regionale
sau minoritare, care justifica masurile specificate mai jos, si in functie de situatia fiecarei limbi, Partile se
angajeaza, in masura in care este posibil:

I. sa vegheze ca autoritatile administrative sa utilizeze limbile regionale sau minoritare; sau
II. sa vegheze ca functionarii autoritatilor administrative care asigura relatia cu publicul sa foloseasca limbile regionale sau minoritare in raporturile lor cu persoanele care li se adreseaza in aceste limbi; sau
III. sa vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare sa poata prezenta cereri orale sau scrise si sa primeasca raspunsuri in aceste limbi; sau
IV. sa vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare sa poata prezenta cereri orale sau scrise in aceste limbi;
V. sa vegheze ca vorbitorii de limbi regionale sau minoritare sa poata prezenta ca valabil un document intocmit in aceste limbi;
b. sa puna la dispozitie formulare si texte administrative de uz curent pentru populatie in limbile regionale sau minoritare, sau in versiuni bilingve;
c. sa permita autoritatilor administrative sa intocmeasca documente intr-o limba regionala sau minoritara.

Constituția României, art. 120, alin. (2):

"(2) În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică."

Legea nr. 215/2001 a Administrațiilor publice locale

Art. 17.
In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor autoritatile administratiei publice locale vor asigura folosirea, in raporturile cu acestia, si a limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale prezentei legi si ale conventiilor internationale la care Romania este parte.

Art. 40.
(7) In comunele sau orasele in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.

Art. 51.
In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinind minoritatii respective, iar cele cu caracter individual se comunica, la cerere, si in limba materna.

Art. 90.
(1) In raporturile dintre cetateni si autoritatile administratiei publice locale se foloseste limba romana.
(2) In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, in raporturile lor cu autoritatile administratiei publice locale si cu aparatul propriu de specialitate acestia se pot adresa, oral sau in scris, si in limba lor materna si vor primi raspunsul atat in limba romana, cat si in limba materna.

Mai jos, puteți descărca de pe pagina web a Institutului Pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale formularele cele mai uzuale ale autorităților publice traduse în limba maghiară:
http://ispmn.gov.ro/hu/ugyintezo.


În învățământ

Aparținătorii comunității maghiare au dreptul de a se instrui în limba maghiară. România garantează acest drept prin art. (8) al Cartei.

Masuri in favoarea folosirii limbilor regionale sau minoritare in viata publica, ce urmeaza a fi adoptate in conformitate cu angajamentele asumate in virtutea paragrafului 2 al articolului 2

ARTICOLUL 8
Invatamant

1. In materie de invatamant, Partile se angajeaza, in ceea ce priveste zonele in care sunt folosite astfel de limbi, in functie de situatia fiecareia dintre aceste limbi si fara a aduce atingere limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului:
a. i. Sa prevada desfasurarea unei educatii prescolare in limbile regionale sau minoritare respective; sau
ii. sa prevada desfasurarea unei parti substantiale a educatiei prescolare in limbile regionale sau minoritare respective; sau
iii. sa aplice una din masurile vizate la punctele i si ii de mai sus, cel putin elevilor ale caror familii o solicita si al caror numar este considerat suficient; sau
iv. daca autoritatile publice nu au competente directe in domeniul educatiei prescolare, sa favorizeze si/sau incurajeze aplicarea masurilor vizate la punctele i-iii de mai sus;
b. i. sa prevada desfasurarea unui invatamant primar in limbile regionale sau minoritare respective; sau
ii. sa prevada desfasurarea unei parti substantiale a invatamantului primar in limbile regionale sau minoritare respective; sau
iii. sa prevada, in cadrul invatamantului primar, ca predarea limbilor regionale sau minoritare respective sa faca parte integranta din programa de invatamant;

Față de cele de mai sus, dacă oricare dintre obiectele de studiu (chiar și educația fizică, muzica, desenul, lucrul manual), oricare altă disciplină este predată în școală fără acordul meu scris, împietează spiritul și litera acestui angajament juridic, astfel că cei neîndreptățiți au dreptul să anunțe Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În justiție

ARTICOLUL 128

(1) Procedura judiciară se desfășoară în limba română.
(2) Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă în fața instanțelor de judecată, în condițiile legii organice.
(3) Modalitățile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreți sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiției și să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesați.
(4) Cetățenii străini și apatrizii care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoștință de toate actele și lucrările dosarului, de a vorbi în instanță și de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

Vezi și dispozițiile de la art. 9 al Cartei.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:
Blvd. Nicolae Balcescu nr. 35 Sc. A, Et. 5. Ap. 10. Sect. 1
București, ROMÂNIA
Tel: +40-21-312 65 85 Fax: +40-21-312 65 78
E-mail: cncd@b.astral.ro
Web: www.cncd.org.ro


Folosește-ți drepturile lingvistice!

Copyright CEMO - 2013
TgM
RO   HU   EN
www.evolveandinvolve.ro

www.creaction2012.blog
spot.ro